Propria exigență

Am terminat ”Cartea secretă a lui Jeshua”, vol 1 de Daniel Meurois. Îți recomand cu cel mai mare drag să o citești. Este publicată de Solisis și abia îi aștept să termine și traducerea volumului 2.

Sunt cărți care îți pătrund direct la inimă și au darul să topească văluri de uitare. Sunt cărți care se citesc cu sufletul și aceasta este una dintre ele.

La nivel mental, nu sunt vreodată sigură pe un ”adevăr” pentru că am o minte inchizitoare și sceptică. Observ o tendință subconștientă spre experimentare înainte de a fi convinsă de ceva. Cumva cred că provoc Viața și Ea îmi dovedește și descoperă adevăruri, în mod mai plăcut sau nu. Pe parcurs, observ că un adevăr evoluează, așa cum totul din jur are această tendință.

În 2012, când 4 persoane diferite, inclusiv preotul la care am mers pentru vindecare, mi-au spus că sufăr în urma unor farmece și vrăji din partea bonei care mă ajuta cu copiii, nu prea am crezut cu toată inima inițial. Pe atunci nu eram mai deloc atentă la suflet și la intuiția mea și ajunsesem un fel de stafie, mai tot timpul bolnavă. Da, m-am trezit puțin și am făcut tot ce mi s-a spus. Am concediat bona, am început să studiez tărâmul spiritual și mi-am clădit treptat o protecție din Lumină (cel puțin așa credeam). Supraviețuisem unor farmece și vrăji dure cu sprijinul Celui de Sus și consideram că dacă imi dedic timp spiritualității, învăț și înțeleg, voi fi de neatins în viitor. Totuși, cu tot ce făceam, țeseam o nouă mască, hrăneam mai degrabă mintea decât sufletul și nășteam un periculos orgoliu spiritual.

Așa că, am avut nevoie de o a doua lecție, de data asta de 100 de ori mai dură. Era să-mi pierd și viața, nu doar familia. Pe scurt, atunci când Sinele meu s-a trezit de-a binelea, avea stabilite plăți importante pentru “greșeli” de alte dăți.

Trecuseră 4 ani în care nu conștientizasem deloc Întunericul, ci doar îngerași și Lumină. Am petrecut următorii 2 ani din lovitură în lovitură, ca într-o tornadă în care întreaga mea ființă se spărgea, se fărâmița și durerea părea insuportabilă. A fost un element surpriză în tot acest proces, fiindcă și banalul argint viu, care se curăță relativ ușor, mi-a paralizat membrele și maxilarele într-o seară. De fiecare dată când reacționam atacând (habar nu aveam că știu, dar îmi venea natural), mi-o luam și mai rău, cădeam și mai adânc. Ar fi material de o carte, poate cam SF pentru unii.

Am înțeles, în cele din urmă, că de data asta sunt aici să învăț altceva și nu pot să mă aștept la un  rezultat nou, aplicând aceleași vechi acțiuni. Am de redescoperit Iubirea și Iertarea ca ”arme” și de acceptat să-mi asum integral responsabilitatea. Sinele Superior știe exact de ce suferințe ai nevoie pentru a înainta în spirala evoluției. Acceptând că suntem creatori, tot ce trăim vine din interiorul nostru, și nicidecum din exterior. Pentru ca ceea ce percepi ca ”realitate” să se transforme, e nevoie să accepți să-ți asumi responsabilitatea pentru tot ceea ce trăiești.

Sunt recunoscătoare suferinței care mi-a descoperit Întunericul cu tot ce e acolo, mi-a dat lecția smereniei și ușor ușor mi-a reclădit credința care îți conferă putere interioară. Mi-am cerut iertare și lucrez la autoiertare.

Jeshua spune și el în carte ”orice acțiune are o reacțiune”, dar vorbește și despre mecanismul suferinței noastre, despre ”povara unei vinovății pe care o întreținem și pe care o mărim numai prin forța gândurilor noastre”. Completez pentru mine aici – toate gândurile noastre negative din toate timpurile, toate nemulțumirile față de ceilalți și față de noi înșine ne creează lecțiile viitoare. Aceasta este o conștientizare proaspătă : ) Parcă are altă valoare îndemnul de a-ți controla, verifica, observa permanent gândurile.

”Atunci când sufletul aspiră către Lumina pură și intră în zona de luciditate, el este atins de o exigență teribilă față de propriile-i slăbiciuni. ”……”Dacă vrem să ne vindecăm, trebuie să ne iertăm pe noi înșine.” Zona de luciditate, o văd ca fiind aceea de după văl, așa zis între vieți, când vedem și știm unde am făcut erori. Propria noastră exigență ne aduce lecțiile viitoare. Pe parcursul evolutiv, vindecarea vine însă prin Iertarea de Sine.

Am și un exemplu pe propria mea piele. Nu reușeam să mă iert pentru o trădare de altă dată și de atunci am retrăit lecția trădării în toate formele posibile. Am avut această confirmare prin regresie. (Atenție că este extrem de important să alegi foarte bine cu cine faci regresia căci altfel poți da de bucluc aducând cu tine energii din alte timpuri). Sper că reușesc să ies din această buclă definitiv.

Când treci prin lecții mai grele, în vâltoarea durerii, găsești întotdeauna ”învățătorii” care să te sprijine și să te ajute să înțelegi. Nu ești niciodată lăsat singur în planul evoluției oricâtă exigență ne aplicăm singuri. Ai nevoie de puțin curaj pentru a-ți deschide inima și pentru a cere ajutor. Apar mereu oamenii potriviți, cărțile, filmele și chiar atunci când nu mai vezi speranța, primești o rază de Lumină. Este atât de important totuși să fim mai blânzi cu noi înșine și să acceptăm că nu suntem perfecți!

Închei un alt episod al călătoriei și te rog să-mi transmiți dacă ai vrea, de acum înainte, să adaug articolelor diferite link-uri pe care le consider benefice pentru a aprofunda aspecte atinse de mine. Le pot pune și pe pagina de Facebook AwakeningMom.

Fiecare călător are parcursul lui și percepția lui, dar știu că toate călătorille noastre individuale ne unesc în cele din urmă.

Cu mult drag și blândețe,

A M

Back to top