Abraham, ghidul dragon (I)

Controlul emotiilor nu era specialitatea lui Petru. Simtea de fiecare data un fel de placere si se lasa dus de valul emotional care il lovea in plexul solar. Se credea intr-o aventura, dornic mereu sa traiasca senzatii puternice si curios sa urmareasca cursul acelui val. In jurul lui insa, oamenii dragi sufereau.

Fiind un baietel inteligent, si-a dat seama ca nu putea sa continue sa-i raneasca pe cei din jur si stia ca are nevoie de o solutie. Atunci cand se identifica cu emotiile sale, nu-si mai controla cuvintele si gesturile. Cand tumultul trecea, redevenea el insusi, dar in urma sa ramaneau victime nevinovate. Ce fel de razboinic super erou era el, daca emotiile puternice il dadeau peste cap?

Petru aflase despre imaginatie si, chiar daca nu intelegea clar ce utilitate ar avea, si-a spus ca merita sa incerce sa o foloseasca atunci cand simte ca pierde controlul in fata emotiilor. Avea nevoie sa-si gaseasca un sprijin deoarece realizase ca nu mai voia sa sufere si sa creeze suferinta. Aventura emotiilor ii oferea adrenalina si divertisment, dar pretul era prea mare. In plus, in momentele de calm, stia ca el nu era emotia pe care o simtea.

Isi daduse seama de asta recent, dupa un joc video alaturi de prieteni. Era bucuros sa fie alaturi de ei, castiga, dar unul din coechipieri a facut o greseala care i-a demontat strategia. Enervarea si-a facut intrarea, apoi s-a deschis poarta catre furie si a fost luat de val. Batea cu pumnii in birou si urla in microfon jignindu-l pe cel care gresise. Prietenul s-a suparat si a iesit din joc. Au urmat si ceilalti si, cat ai clipi, Petru a ramas singur, furios si descurajat.

Valul de nervi a trecut si baiatul a inceput sa se intrebe de ce? De ce a gresit prietenul sau? De ce a trebuit sa piarda jocul? De ce i se intampla doar lui? De ce este singur acum? De ce ceilalti sunt asa de slabi la acest joc? De ce nu are noroc sa joace cu copii mai buni? De ce nu-i mai raspund la telefon prietenii? De ce plangea singur la el in camera? De ce simte aceasta furie dureroasa?

In acea clipa de tristete, a respirat profund si si-a inchis ochii inlacrimati. Dupa cateva respiratii a simtit ca se scufunda in lumea sa interioara. Avea toate acele „de ce-uri” in minte si cauta sa inteleaga. Brusc, a auzit un zgomot, un pufait straniu. De dupa draperia sa catifelata s-a ivit un imens dragon negru-argintiu. Avea ochi stralucitori, mult fum in jurul gurii, insa privirea ii era blanda.

– Hei, tu cine mai esti?

Vocea lui Petru era joasa si tremuranda.

– Sunt Abraham, ghidul tau dragon, raspunse acesta.

– Nu am niciun dragon, zise Petru!

– Serios? Crezi ca un dragon minte? Nu mai stiu ce sa ma fac cu tine, asa ca am decis sa ma arat! Ma obosesti si as vrea sa ma pot ocupa de lucruri mai importante, nu de furia pe care mi-o transmiti asa de des! Uite cat fum am! Am scuipat flacari inutil si abia reusesc sa ma refac inainte sa te infurii iar! Ma trimiti catre prietenii tai si nu mai suport sa ma lupt aiurea cu dragonii lor! Este inutil!

– Ce? Si ei au dragoni?

– Da, fiecare om are cel putin unul! Emotiile sunt cele care-l activeaza si intensitatea alor tale e de speriat! M-am saturat!

– Stai, stai! Visez, nu-i asa? Cred ca am vazut de prea multe ori desenele acelea cu dragoni!

– Daca ai visa, ai simti asta? Dragonul a suflat o flacara mica catre mana lui Petru, atat cat sa simta putin caldura pe piele.

– Auuuu! Opreste-te! Ma doare!

– Aha…deci simti? Ei bine, daca in desene baiatul isi dresa dragonul, eu am venit aici sa te invat pe tine! Trebuie sa reusesti sa-ti stapanesti emotiile pentru a le folosi spre binele tau!

– Abraham, tu esti aici datorita imaginatiei mele?

– Micutule, imaginatia este un dar divin si da, aceasta a deschis poarta catre lumea in care eu traiesc. Lumea ta interioara. Trebuie sa stii ca ai o mare putere de creatie pe care, momentan, tu o folosesti intr-o directie de multe ori distructiva. Eu nu sunt un produs al imaginatiei, asa cum multi considera, facand confuzie cu fantezia.

Imaginatia activa este o metoda folosita de mii de ani de catre marii alchimisti ai lumii si apoi de psihologi pentru a sprijini descoperirea puterii tale interioare. Scopul este sa devii un om intregit, deplin constient de tine insuti.

Intentia ta a fost suficient de puternica si ai stiut sa ma contactezi. Pe scurt, cand ti-ai dat seama ca ai nevoie de sprijin si ti-ai adus aminte ca imaginatia te poate ajuta, s-a creat un semnal, o cale de acces. Am receptionat semnalul si m-am putut arata tie acum din adancul inconstientului tau. Fiinta ta este mai mare decat iti poti imagina, cuprinde partea ta constienta, dar si lumea ta interioara, inconstientul.

– Serios? Atat de puternica poate fi o intentie? Inseamna ca daca sunt calm si imi doresc din inima o solutie la o problema, imaginatia intervine si deschide poarta catre un personaj care ma poate ajuta? Tu esti un personaj din lumea mea interioara, nu?

– Da, asa este, lumea ta interioara contine toti ghizii de care ai nevoie, dar si destui monstri. Eu sunt cel care vegheaza asupra lor, pentru ca trebuie sa stii ca unele personaje pot parea haotice si inspaimantatoare. In lumea ta interioara patrund si caractere colective, care apartin umanitatii, nu doar tie. Dar tot acolo este sinele tau nemuritor care se trezeste acum, in timp ce noi vorbim.

– Tu nu-mi pari inspaimantator, zise Petru. Dar sa nu sufli flacari, te rog!

Abraham rase si incepu sa-i povesteasca despre energia emotiilor si cum poate fi aceasta utilizata in scopuri bune sau mai putin bune. Ii arata lui Petru un nor imens de emotii, fiecare emotie avand o culoare diferita. I-a explicat ca acelea sunt emotiile tuturor oamenilor de pe glob si ca fiecare om poate controla la care culoare sa se conecteze.

De exemplu, frica si furia erau negre, la baza norului din imaginea prezentata de Abraham. Atunci cand oamenii se conectau la aceste emotii, cand le simteau, partea neagra a norului crestea si se personifica intr-un monstru teribil de rau ce punea stapanire pe mintile si inimile lor. Se crea haos si multa suferinta, iar oamenii deveneau slabi si manipulati de acel monstru.

Cand oamenii se conectau la compasiune si bucurie, o culoare verde stralucitoare prindea viata aratand ca un inger minunat ce transforma oamenii in luminite frumoase pline de armonie. Se crea ordine, pace si multa iubire. Era ca o binecuvantare.

Abraham i-a aratat ca acel nor al emotiilor capteaza energia oamenilor si Petru a inteles ca avem puterea sa hranim monstri sau ingeri care distrug sau infloresc sufletele pamantenilor.

– Deci, noi putem fi liberi cand traim cu emotii frumoase si devenim ca niste ingeri, nu-i asa Abraham?

– Da, Petru, asa este. Dar din pacate este mai simplu sa cazi prada emotiilor neplacute si sa devii, fara sa stii, un sclav al acestora.

Trebuie sa stii ca fiecare emotie are si un mesaj ascuns pentru tine si depinde de cat de atent esti pentru a-l descifra. Adica toate emotiile au dreptul sa existe si daca te conectezi la furie, asa cum o faci tu, inseamna ca aceasta vrea sa-ti spuna ceva.

– De ce te simti nesigur pe tine si esti atat de critic cu propria persoana? Ce te inspaimanta? Ceea ce ai in inima ta se oglindeste in emotiile care pun stapanire pe tine.

– Iti propun sa exploram impreuna ceea ce ascunzi in inima ta pentru a transforma orice suferinta constienta sau inconstienta in puterea ce te va conecta la emotiile frumoase. Vom chema toate personajele din lumea ta interioara si le vom interoga pe rand pentru a afla adevarul lor. Doar asa vei deveni tu insuti, Petru cel curajos si puternic!

– Vrei sa ajungi sa ai incredere in viata, in tine insuti, sa te accepti si sa te iubesti? Vrei sa fii liber?

– Da, da vreau asta! Vreau sa fiu inger, nu monstru! Si vreau ca Petru cel curajos si puternic sa aduca bucurie celor din jur pentru a-i ajuta sa simta emotii frumoase! In plus, doresc sa nu te mai obosesc cu furia mea!

– De acord Petru, dar incepem de maine pentru ca ai nevoie de odihna acum. Ne revedem curand prietene drag!

– Pe maine, Abraham! Esti cel mai tare dragon!

Petru l-a imbratisat cu drag pe Abraham, ghidul dragon, si l-a mangaiat timid pe aripile marete, simtind penele fine si lucioase. Inima ii sarea din piept si mainile ii tremurau de emotie. A adormit curand cu un zambet larg pe fata lui frumoasa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top