Pentru Femeie, pentru Mama

Încep „off topic”. O prietenă mi-a sugerat sa fiu mai explicită de ce scriu pe acest blog.

Cred cu toată ființa că a citi despre experiența cuiva te poate ajuta de multe ori în căutările proprii. Am copt mult timp această ”misiune” de a împărtăși din călătoria mea. Acum a venit timpul. Scriind despre experiențele mele, le aduc mai mult în Lumină și trimit un semnal în Univers pentru a crea o rețea de Oameni care au pornit în aceeași călătorie interioară. Creez sinergie pentru că a ”merge” împreună la drum este mult mai eficient decât a fi în concurență. Detașându-ne de ”frică” putem realiza alchimie împreună. Sharing is caring 😊

Acum trec la subiect.

Am găsit de curând jurnalul de când aveam 11 ani. Începusem să scriu deja. Pe lângă enumerarea activităților din călătoria cu Dacia prin Europa, notasem vehement părerea mea despre băieți. Spuneam că sunt mai slabi decât fetele, că nu mă voi lăsa vreodată păcalită de ei și imi promiteam să dovedesc că sunt mai bună decât ei în orice.

În ultimii ani am tot căutat să mă înțeleg și din această perspectivă, legată de feminitate. La un curs pe acest subiect, când am fost întrebate care este modelul nostru feminin din copilărie, m-am gândit la tata…

Undeva pe parcursul copilăriei mele, mama a intrat într-un con de umbră. Modelul meu suprem a fost tata – puternic, curajos, independent, ambițios, stăpân pe sine și de succes. Am asociat toate slăbiciunile cu imaginea mamei și m-am programat să nu fiu ca ea. Era mereu dependentă de tata, fără succese în carieră, cerșind atenție și afecțiune, topindu-și propria lumină în umbra bărbatului.

Am hrănit inconștient partea mea Yang și ușor, ușor m-am transformat într-un mascul Alpha în trup de femeie. Această mască mi-a adus uneori beneficii, însă mult mai multe suferințe.

La cursul amintit, s-a vorbit despre cum, a fi femeie, înseamnă să-ți arăți vulnerabilitatea, să ceri ajutor bărbatului, să fii jucăușă ca Julia Roberts in Pretty Woman… Eu eram oripilată. Îmi derulam în minte viața de până atunci și vedeam toate circumstanțele în care mă descurcasem foarte bine fără ajutor. Când am luat cuvântul să spun ceva la curs, facilitatoarea mi-a sugerat să mă observ cum vorbesc ca un general…

Prima mea îndrăgostire în liceu a dus la o relație în care am primit cu vârf și îndesat lecția umilinței pentru mai mult de 3 ani. O tânără femeie ”Yang” care iubește cu tot sufletul și este umilită mult timp, izbucnește ca un vulcan. Atunci când paharul se umple, când îndrăgostirea se diminuează, ea înșală. Toată suferința îndurată până atunci, o dă înapoi dintr-o lovitură. Este ca un tipar declanșator al ”monstrului” din Umbră, cel puțin așa îl percep. Ulterior, se simte vinovată și se supune unei umilințe și mai mari. Simte rușine, se supără pe ea și nu se iartă. Habar nu are că a creat împreună cu iubitul ei acea experiență, proiectând amândoi tot ce aveau acumulat din copilărie, de acolo de sub ”preș”.

Rolul se poate schimba în următoarele relații. Din victimă, se transformă în abuzator. Adică umilește la rândul ei, doar bărbații sunt ”praf” și a văzut că nu merită să fie vulnerabilă și implicată emoțional.

Uite așa, se desprinde de feminitate, își hrănește Umbra pe care o proiectează pe iubiți și ajunge la concluzia că mai bine rămâne singură decât într-o relație cu un ”vai de capul lui”. Multe femei sunt în această fază.

Uneori, atunci când ești cea mai sigură de această convingere, Îngerul păzitor te trage de mânecă și te îndrăgostești subit. Nu numai atât, dar se activează programul ”căsătoriei” și te trezești la altar. În puțin timp devii și mamă, dacă așa e ”programat”.

La nivel de Suflet purtăm toate programele pozitive pe care suntem ghidate să le manifestăm. Până ne trezim, suntem ”duse” prin lecțiile pe care trebuie să le luăm fiind pe pilot automat, inconștiente, plângându-ne de milă pe ascuns.

A fi Femeie, Căsătoria, Maternitatea sunt toate lecții la care dai examene. Ai roluri de interpretat și poți lua un Glob de Aur, un Oscar, sau poți rata total și rămâne repetentă. Cei mai buni actori se transpun atât de bine în rol încât îl trăiesc de la nivel de Sine și cu tot Sufletul.

Atunci când la nivel de Sine ai avut multe existențe ca bărbat, este mai ușor să continui acel rol. Doar că așa nu-ți treci probele și-ți produci suferință până te saturi. Învăț lecția. Am picat deja câteva teste, dar sunt pe drum.

Dumnezeu are mereu simțul umorului. Mie, cu atât de mult Yang dezvoltat pe interior și foarte bine mascat, mi-a dat în grijă doi băieți. Mi-a arătat responsabilitatea pe care o am ca Femeie, ca Mamă, pentru a-i crește pe ei. Ce se alege de oameni dacă nu au un model feminin sănătos în familie? Te poți uita în interiorul tău, la mama ta, la tatăl tău, la partenerul tău sau poți merge la un curs care abordează așa ceva. Vei vedea că toți avem această rană de vindecat. Este o moștenire a întregii umanități.

În timp ce scriu, conștientizez încă ceva. Atunci la 11 ani, când mi-am negat feminitatea atât de vehement hotărând că nu iubesc femeia din mine și că vreau să devin o femeie ”bărbat”, corpul meu a reacționat instant. Mi s-a declanșat psoriazisul. Nimic nu este vreodată întâmplător.

Pe parcurs, chiar dacă am manifestat programele pozitive din Suflet, deconectarea de Femeie, mi-a dat o mulțime de probleme de sănătate specifice. Mă enervam că erau aceleași suferințe pe care mama le are. Cum să fiu ca ea dacă am decis că nu vreau? Voiam să am controlul.

Ca Femeie, oglinda ta principală este Mama. Tot ce nu-ți place la ea este în interiorul tău. Ea este unul dintre cei mai importanți mesageri care îți oferă posibilitatea să te vindeci. În acest fel o ajuți și pe ea să se vindece.

Revin la Mama mea. Îmi pare rău. Îi cer iertare și mă iert. Ea este o femeie atât de rezistentă, loială, grijulie, generoasă, bună și înțeleaptă. Își trăiește lecțiile ei, în filmul ei. O iubesc și o apreciez. O înțeleg. O accept. O îmbrățisez cu dragoste. O scot din conul de umbră si îi mulțumesc cu recunoștință!

Pentru final, încearcă dacă vrei, câteva afirmații. Fii atentă ce simți în corp când le rostești.

Îmi accept și îmi iubesc vulnerabilitatea, emotivitatea, sensibilitatea. Mă bucur că m-am născut Femeie! Iubesc, manifest și experimentez cu bucurie Femeia din mine! Îmi iubesc corpul de Femeie (aici te rog să iei la rând toate zonele feminine). Eu la început nu puteam rosti cu voce tare…

Mai povestesc despre acest subiect în viitor. Este ”under construction”. Am început să merg la ”workshopuri” despre femei, ținute de femei și citesc o carte care este fascinantă – Womb Wisdom scrisă de Padma Aon Prakasha.

Tu cum experimentezi Femeia din tine? Cum este relația cu Mama ta?

Deoarece cred în această ”mantra”-  sharing is caring te îndemn să ai curajul să împărtășești articolul cu o persoană pe care crezi că ar ajuta-o lectura. Te poți înscrie pe site pentru a primi viitoarele articole în inbox sau mă poți urmări pe pagina de Facebook.

Mulțumesc cu drag,

A M