Ce știm versus ce credem

Am avut o perioadă în care m-am făcut mică și mi-am trăit frica de necunoscut. Această stare nu mi-a mai dat voie să scriu. Când deschideam laptopul credeam că este mai bine să caut joburi, să-mi refac CV-ul, să aplic acolo unde vedeam o potrivire… Toate gândurile despre incertitudinea viitorului dădeau buzna și mă transformau într-o persoană îngrijorată. Abia azi am reușit să mă privesc din exterior și nu-mi place deloc.

Acest virus scoate la suprafață toate tipurile de frici colective, iar din punct de vedere holistic, este o oportunitate să le observi și să conștientizezi cât de fragil și supus schimbării este fiecare aspect al vieții pe planetă.

Am hotărât ca azi să scriu și să-mi ”updatez” secțiunea de ”achievements” din CV mâine. De fapt, mă întreb ce știu ? A ști și a crede ceva, sunt două lucruri diferite. Dacă ceea ce crezi nu este experimentat și înțeles la nivel personal, nu se va transforma în ”ceva știut”. Un bun exemplu sunt religiile, care sunt pline de credințe pe care mulți le iau pur si simplu așa, fără să înțeleagă, să cerceteze sau să trăiască ceea ce li se expune. Religia este un sistem de credințe. Aceptarea unui sistem de credințe ne ține blocați la nivelul atins de acel sistem, iar unii dintre noi vor să străpungă dincolo, vor să știe. Dar nu despre asta vorbeam acum.

Ce știu despre mine în contextul rolului de căutător de job? Ei bine, cel mai bine știu ceea ce nu vreau pentru că am experimentat 16 ani în câmpul profesional.  Mulți vor crede că nu prea contează acum ce vrei, ce-ți place, pentru că se instaurează o criză economică majoră și trebuie să fii fericit dacă ai unde să-ți cari geanta… pardon nu vei mai căra nimic, că lucrezi de acasă 🙂 Dă-mi voie să contrazic acest lucru, pentru că nu funcționează chiar așa.

Am acceptat în trecut un job care îmi oferea un salt salarial și mi se potrivea la nivelul talentelor profesionale. Mi-am ignorat intuiția și am mers doar pe principiile raționale cu care suntem îndoctrinați. Eram destul de trează spiritual, însă credeam eronat că dacă îmi etalez cu mărinimie ”lumina” voi avea doar de câștigat în noul colectiv. Se potrivește zicala ”afară e vopsit gardul și înăuntru leopardul”. Am nimerit într-un loc foarte ”dark”, iar superioara mea întrupa întunecimea cu naturalețe. Asta m-a ambiționat să ”strălucesc” și mai tare în timp ce demonstram cât de abilă sunt să-mi îndeplinesc responsabilitățile fără supervizare și chiar să le depășesc. Simțeam toată respingerea ei, a locului, aveam coșmaruri, dar mă convingeam că este o lecție karmică și o voi trece cu iubire, iertare și blândețe. Știam că nu sunt acolo în mod întâmplător. Credeam că dacă mă străduiesc să dau ce am mai bun, totul va fi bine. A fost o lecție, dar am învățat-o cu un șut la finalul perioadei de probă când ea mi-a spus că nu există chimie între noi și preferă să nu mai colaborăm. O binecuvântez cu drag și îi sunt recunoscătoare pentru experiența concentrată de trei luni. Acum știu că a fi tu însăți/însuți în locul nepotrivit este o cale înfundată.

După acea lecție, am avut bucuria să experimentez opusul. Un job remote, raportam la biroul central din SUA și mă ocupam de gestionarea și dezvoltarea companiei in EMEA plus Rusia. A fost extraordinar ! Colaborarea cu echipe din toată lumea, călătorii, evenimente unde prezentam pe scenă, o șefă ca un înger păzitor cu care aveam o chimie excelentă, oameni frumoși, succes total. A venit virusul, compania suferă și experiența frumoasă s-a terminat cu păreri de rău de ambele părți. Acum știu că se poate să fie foarte bine.

Scriind cele de mai sus, mi se pare evident că nu am controlul în a găsi un job decât în mod aparent. Am fost ghidată de fiecare dată către ceea ce aveam nevoie să experimentez, să înțeleg și să învăț pentru evoluția mea. Chiar dacă mi-aș fi ascultat intuiția atunci când am discutat prima dată cu viitoarea șefă ”întunecată”, nu aveam curajul să spun “nu” unei creșteri salariale majore. Doar din ultimele două experiențe, știu să spun ”nu” și știu cum e să lucrezi într-un mediu în care te simți apreciat, încurajat și respectat.

De ce mi-aș pierde încrederea că ceea ce este potrivit pentru mine se va arăta exact atunci când trebuie? Pentru ce să mă las stăpânită de teamă? Doar pentru că a apărut variabila Covid în ecuație și a prins putere frica colectivă? Spun deschis un NU hotărât!

Este un test de credință, de data aceasta generalizat. În ultimele săptămâni l-am picat și îmi pare rău. Aș fi putut continua să scriu cu regularitate aici pe blog în loc să-mi fac o mie de griji că nu am CV-ul optimizat să treacă de roboții care-l selectează inițial, să mă gândesc că sunt bătrână că împlinesc acuși 40 de ani, că angajatorii preferă să plătească mai puțin un junior, să mă sperii de titlurile unor joburi de care nu am mai auzit sau de faptul ca pe LinkedIn majoritatea au #opentowork 🙂

Ce se poate întâmpla cel mai rău ? Să rămânem fără bani, fără mâncare, fără nimic și să murim. Pe bune ??? De acord că totul e în continuă transformare și aceasta s-a accelerat mult, dar cred că este vorba de fapt despre transformarea noastră, despre reinventarea noastră. Avem cu toții gena supraviețuirii și ne vom descurca și de data aceasta. De preferat împreună și nu în stilul predator de divide și cucerește. Vom fi forțați să conștientizăm că mai bine colaborăm decât să fim în competiție, că sinergia între ființe conduce spre binele tuturor, că imaginația și creativitatea pot fi folosite în orice domeniu și ne sunt aliate în evoluție.

Din perspectiva mea, ar trebui să avem la capitolul ”știu” faptul că suntem mult mai mult decât corpul nostru și moartea este doar o trecere către existența non fizică. Să știm că suntem la Școală și avem de dat un examen colectiv. Să ne amintim că suntem puternici, că suntem extensii divine nemuritoare care experimentează Viața în plan fizic pentru a se întoarce la Unitate cu ”darurile” dobândite prin multe întrupări pe Pământ. Să ne amintim de puterea noastră creatoare, de suveranitatea noastră ca esențe divine și să eliminăm împreună toate influențele negative. Avem de transformat adevărații viruși, pătrunși adânc în mintea colectivă a umanității.

Este posibil ca această transformare, în contextul de ”time-space illusion”, să dureze mult, oamenii fiind la niveluri atât de diferite ale evoluției. Unii vor simți durerea transformării mai dur, unii vor pleca tura asta, unii vor refuza agățându-se de putere . Important este ca tu, ca individ, să știi cu ce rezonezi, unde te situezi. Vei atrage exact ceea ce este la nivelul tău de evoluție- oameni, joburi, abundență. De aceea mă opresc cu frica de necunoscut aici și acum. Știu și importanța răbdării, așa că ”facă-se Voia Ta Doamne, spre binele suprem al tuturor!”

Sper să-ți fie de folos scurta mea analiză, mai ales dacă ești în aceeași situație ca și mine. Este esențial să știm că nimic nu este în afara planului divin și lectiile personale nu le putem evita, ele fiind spre binele nostru cel mai înalt. Avem permanent oportunitatea să evoluăm, să înțelegem și să ne creștem numărul de lucruri cu adevărat știute. Frica, atunci când apare, să ne fie o amică îndepărtată care ne trage un semnal de alarmă și ne îndeamnă să contemplăm în interior. Acolo găsim ce credem și ce știm. Cu cât știm mai mult, cu atât frica își pierde puterea.

Cu mult drag,

A M