Sari la conținut

Ce dezvăluim când dezvăluim prea mult

Am mai scris despre tiparele repetitive, însă acum îmi doresc să aduc lumina conștiinței asupra unuia care a pricinuit suferință, celor din jur și mie, de multe ori.

Găsesc foarte util ca atunci când pornești în propria călătorie de autocunoaștere să te sprijini pe câteva metode ajutătoare. Nu 100%, dar multe „sisteme” au mult adevăr și sunt de părere că e bine să-ți iei ce este necesar de unde simți, mereu cu inima și mintea deschise. Și mai ales cu un discernământ bine educat. Avem și metode noi de corelare a informațiilor acum – toate tipurile de AI care au apărut. La fel și aici, cu discernământ și gândire critică.

Eu m-am ajutat de-a lungul anilor de multe metode care să-mi ghideze autocunoașterea. Printre cele la care am apelat acum cu acest „pattern” sunt „Gene Keys”, „Human Design” și BaZi (acesta cu sprijinul lui Claude, că mi se pare greoi fără un studiu aprofundat). Voi scrie și cuvinte în engleză – recunosc că atunci când studiez și citesc o fac în această limbă care îmi este la îndemână.

Mă frământă acest tipar pe care am să încerc să-l numesc „informația ca monedă de schimb pentru respect și afecțiune”.

Să-ți explic ce se întâmplă pe scurt, iar apoi intrăm în etapa înțelegerii, ca ulterior să te țin la curent cu integrarea acestei conștientizări care mă va face să acționez diferit atunci când se va activa tiparul.

În contextul profesional, la serviciu, întâlnesc uneori oameni cu care trebuie să relaționez și nu simt naturalețe și armonie. Resimt pericol, lipsa sincerității, fǎțǎrnicie, neîncredere. În general sunt persoane care sunt mai sus în ierarhia profesională decât mine sau persoane mai tinere, dar foarte îndoctrinate. În încercarea mea de a le câștiga respectul și încrederea, ajung să le împărtășesc informații confidențiale la care ei nu au acces.

La un job anterior, s-a întâmplat ca o prietenă foarte apropiată, care lucra în același grup de companii, să-mi povestească despre câteva evenimente ce urmau să se întâmple la nivel de top management. Aveau relevanță și pentru o parte din activitatea mea la birou, așa că am fost îndeajuns de inconștientă să împărtășesc cu șefa mea de atunci o parte din ce am aflat. Ea era o tipă rece și necomunicativă, iar eu încercam să leg cumva o relație și să-i câștig încrederea. Ce s-a întâmplat?

Șefa mea s-a simțit amenințată de accesul meu la informație prin prietena mea așa că a sunat-o și i-a spus că ar fi cazul să nu mai împărtășească nimic cu mine, că eu nu-mi țin gura. Prietena mea s-a simțit maxim de trădată și amenințată în același timp pentru că, dacă șefa mea mergea la șefii ei, ar fi putut să aibă de suferit. Relația de prietenie veche de 25 de ani s-a fisurat foarte grav și nu știu dacă va mai putea fi vindecată. S-a declanșat multă suferință.

Din același spectru, mi s-a întâmplat la fel mai recent, tot în relație cu un superior pe care-l simt fals și periculos ca un șarpe veninos. De data aceasta m-am ales doar cu o mustrare telefonică la ceas de noapte, dar cine știe ce alte consecințe vor mai fi?

Revenind la înțelegerea tiparului ce produce suferință, în interiorul meu dar și colateral, mă voi folosi de profilul hologenetic din Gene Keys (GK). Acolo, cum am mai spus, depistăm umbrele (de la nivel inconștient), darurile și harurile ființei noastre. O imagine plină de artă a propriei noastre călătorii interioare către transformare. Să aflăm ce dezvăluim când dezvăluim prea mult.

La mine acest tipar nu vine de la o singură „umbră” activă, ci de la 5 care acționează simultan și se împletesc. Subliniez că toate umbrele din adâncul subconștientului care ne afectează, au ca punct comun de frecvență frica.

Prima umbră este VANITY — GK 12.

Aceasta îmi transmite că esența persoanei mele nu este suficientă într-o anumită relație și că trebuie să joc teatru. Trebuie să ofer ceva care să mă facă demnă de atenția celuilalt. VANITY șoptește: „Fără asta, nu ești suficientă.”

A doua umbră este PRIDE — GK 26.

Aceasta protejează VANITY și îmi sugerează că acțiunea mea este născută din generozitate și bună-credință. Umbra aceasta este atât de convingătoare încât deghizează VANITY chiar și față de mine însămi. Eu știu. Celălalt nu. Și asta îmi dă, pentru un moment, un sentiment de putere.

A treia umbră este DOMINANCE — GK 45.

Îmi transmite că trebuie să-mi stabilesc locul într-o ierarhie pentru a nu fi plasată mai jos decât merit. Aceasta se activează în relația cu oameni fățarnici și mă face să răspund prin a-mi afirma superioritatea. Informația confidențială devine instrumentul prin care îmi afirm locul. Eu știu. Deci contez.

A patra umbră este DISHONESTY — GK 59.

Aceasta operează pe două niveluri simultan. Față de celălalt — folosesc aparența intimității ca strategie, nu ca dar autentic. Față de mine — pretind că motivația este pură când VANITY, PRIDE și DOMINANCE sunt toate prezente. Umbra nu doar că eșuează să creeze conexiune — o distruge activ. Și prietenia mea este dovada.

A cincea umbră este OPPRESSION — GK 47.

Aceasta se instalează când se simt deja consecințele, când încep să mă învinovățesc foarte mult și-mi zic că sunt oribilă și incapabilă să sparg acest tipar. Și cea mai mare ironie — OPPRESSION este și ea o formă de a evita schimbarea. Dacă mă conving că sunt blocată în acest tipar, nu trebuie să trec prin procesul de transformare, nu trebuie să-mi privesc proprii „monștri” în ochi pentru a-l întrerupe în momentul în care mai apare.

În ordinea celor 5 umbre care acționează în acest tipar, iată cum arată transmutarea — nu ca o rezoluție perfectă, ci ca o direcție spre frecvența frumoasă a darurilor care ne sunt scrise în ADN:

Darul DISCRIMINATION (GK 12) mă ajută să simt imediat ce este autentic versus ce este fals — la mine și la ceilalți. Și mai important: să am încredere în această intuiție și să mă opresc acolo. Nu să o ignor și să încerc să repar artificial o relație pe care o simt deja ca nesigură.

Darul ARTFULNESS (GK 26) activat mă va face să simt că prezența mea într-o relație este cu adevărat darul — și că nicio informație nu mai este necesară pentru a merita atenția sau respectul cuiva. Când sunt complet eu însămi, fără performanță și fără monedă de schimb, aceasta este cea mai puternică formă de conexiune pe care o pot oferi.

Darul SYNERGY (GK 45) îmi arată că poziția mea într-un grup se construiește prin contribuție autentică — nu prin informații pe care le dețin și alții nu. Locul meu real nu are nevoie să fie afirmat. Este evident atunci când sunt prezentă cu adevărat.

Darul INTIMACY (GK 59) este poate cel mai profund dintre toate. Intimitatea reală nu se construiește prin secrete împărțite — ci prin vulnerabilitate autentică. Prin a spune ce simt, nu ce știu. Prin a oferi din interiorul meu, nu din informații care aparțin altora. Aceasta este și lecția cea mai dureroasă — prietenia fisurată. Am crezut că dacă spun ceva important șefei mele, devenim mai apropiate. Dar apropierea reală nu funcționează așa. Și am plătit prețul acestei confuzii cu o prietenie de 25 de ani.

Darul TRANSMUTATION (GK 47) spune că exact această suferință — tiparul, consecințele, regretul — poate deveni material prețios. Nu în sensul că suferința este bună în sine. Ci că privită cu onestitate și înțeleasă în profunzime, ea poate servi și altora care se recunosc în același tipar.

În viața noastră nu este nimic linear și, chiar dacă manifestăm deseori darurile ființei noastre, nu înseamnă ca am transformat complet umbrele parșive. Sunt contexte in care încă vedem, cu ajutorul lor, ce răni mai purtăm, ce mai avem de vindecat. Revenim mereu la „embrace-accept-transform” în călătoria noastră spre varianta armonioasă. Ne dorim să acționăm cu inima deschisa si de la frecvența darurilor ce le avem în interior.

Nu am rezolvat complet acest tipar, dar îl văd acum în toată complexitatea lui — cele cinci umbre, lanțul lor, și mai ales spațiul dintre a simți/a intui și a vorbi (în Human Design mă caracterizează ceea ce se numește „Emotional Authority” și un centru al gâtului nedefinit). Acel spațiu este locul unde trăiește libertatea mea față de acest tipar dureros.

Dacă aș fi rămas în acel spațiu o secundă mai mult. Dacă aș fi ascultat ce îmi spunea de fapt corpul meu — această relație este nesigură, menține distanța cu demnitate — și nu aș fi lăsat VANITY să umple tăcerea cu informații care nu îmi aparțineau…

Data viitoare când simt impulsul de a umple golul relațional cu ceva ce nu îmi aparține — vreau să fac o pauză și să respir. Să ascult ce îmi spune de fapt corpul meu. Și să aleg diferit.

Dacă și tu recunoști ceva din ce am scris — un impuls similar, o relație în care ai simțit că trebuie să aduci ceva ca să meriți să fii acolo — poate că și pentru tine spațiul acela merită explorat.

Sunt curioasă ce găsești acolo. Ție ce ți se dezvăluie când dezvălui prea mult?
Si o notă oarecum amuzantă, mi-a revenit in minte replica lui Al Pacino din Avocatul Diavolului, „Vanity is my favorite sin!”.

P.S. Sper că dacă prietena mea va citi aceste rânduri să înțeleagă că am acționat inconștient, că umbrele au luat conducerea și regret enorm că am rănit relația noastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.